







Am citit undeva despre românii care se mută în străinătate și iau cu ei lucruri care să le amintească de casă, lucruri specific românești – îndeosebi scoarțe (covoare decorative) sau costume tradiționale.
Ne-am spus că trebuie neapărat să găsim un meșter popular care să mai știe să țeasă și să brodeze ca pe vremuri. Fie costume (cămașă sau ie; fotă sau vâlnic, catrință, zadie, opreg, zavelcă, crețană etc.; pieptar sau bundiță, cojocel, ilic, laibăr; maramă sau broboadă, năframă, cunună; și să nu uităm nici de traistă), fie covoare (scoarță, cergă, cuvertură, țol, velință, chilim etc.).
Doamna Iulia Goran a început să descifreze tainele broderiei de la vârsta de 6 ani. Lucra în casă, învățând de la mama ei sau de la sora mai mare. La vârsta de 12 ani a brodat un prosop cu modele tradiționale moldovenești (trandafiri colorați). Întâmplarea a făcut să păstreze prosopul frumos brodat până în ziua de azi.
Pe masa lungă stau înșirate, alături de pânzeturi și mostrare cu modele în diverse culori, câteva reviste și albume cu fotografii. Doamna Iulia Goran se mândrește (pe bună dreptate) cu participarea la numeroase mențiuni în ziare și reviste, dar mai ales cu participarea la evenimente internaționale dedicate meșteșugurilor tradiționale. A avut ocazia să lucreze o maramă cu specific prahovean pentru prima doamnă a Statelor Unite (Laura Bush, în 1999), care i-a și mulțumit printr-o scrisoare oficială. Nu mulți meșteri populari se pot lăuda cu o scrisoare care poartă sigiliul Casei Albe.